Sindromul puşcăriaşului

Am observat că TOȚI clienții care vin pentru un retur suferă de sindromul pușcăriașului: “domnule, s-au stricat. Talpa s-a rupt singură, eu levitam și deodată am rămas desculț. Departe de mine călcatul în praf și spini, nici nu se discută despre spălarea produsului în mașina de spălat. Doamne ferește de vreo întreținere neadecvată”. Noi, proști, în magazin.
Să nu mai zic că intervalul purtării unui produs, valabil pentru TOȚI clienții este între 3-6 zile. Sunt unii care o forțează și spun chiar că după o zi, că așa i-au luat din magazin.

Conform reglementărilor marelui ANCP pe care toți “îl sună” când e de scandal, termenul de rezolvare a unei situații, cum e în cazul nostru returul, este de MAXIM 14 zile lucrătoare din momentul în care tu, client, ai adus la cunoștință problemele sau nemulțumirile cu privire la produsul cumpărat. Banii se dau PE LOC (în cazul companiei unde lucrez) doar dacă produsul este nepurtat/desfăcut/intact + bonul pe care îl primești după ce achiți ce ai cumpărat. Singura ta obligație, in calitate de client, este aceea de a păstra bonul. Degeaba tipi și dai cu pumnul în masă să ți-l scot eu din sistem pentru că tu l-ai aruncat, că nu merge așa. Dacă această logică funcționa, nu mai era necesară înmânarea lui în momentul încheierii unei tranzacții.

Am mai scris despre asta și în alte articole și o repet: majoritatea clientilor români  este needucată și nesimțită. Ea vrea să vorbească cu “șeful” și vrea să sune la “OPC”. Tot ea vrea ca toate probleme să se rezolve pe loc, că el e șmecher și nu stă 14 zile după noi, niște fraieri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Post comment