Presiune

Mă uit la oameni care au reușit ceva în viață; și-au cumpărat o casă, o mașină, au o carieră ce le permite să nu muncească la stat sau la privat pe un salariu de care depinzi până la ultimul leu. Mă uit la oameni ce se numesc speakeri motivaționali, sau doar speakeri, care spun că pentru a avea succes în ceva, trebuie să ai lângă tine oameni de succes. Mă uit la oameni care fac ceea ce le place, fără să urmărească astfel de persoane.
Urmărind toate cele de mai sus, mă simt presat. Nimeni într-un astfel de mesaj nu îți include și vârsta optimă (dacă ea există) pentru a avea acele realizări. Treci prin mai multe stări; vezi oameni care la 35 de ani au reușit și îți spui că mai ai timp încă 10 ani să reușești, sau vin puști de 19-20 de ani care au bubuit și te simți inutil.
Sunt de părere că uneori, dacă te cufunzi în lucruri motivaționale, pot avea efecte inverse.
Urmărim mereu perfectul, urmărim mereu să realizăm ce au realizat alții, prin forțele lor, nu prin ale noastre și cred că asta te împiedică să te exprimi. Autenticitatea a ajuns doar un cuvânt pompos într-o conversație unde trebuie să punctezi chestii pentru a te remarca.
Trăim cumva într-o bulă de superficialitate; nu există lumea tristă, ci doar cei fericiți, nu există oameni rupți de foame, ci doar poze cu farfurii pline.

Photo by Christian Erfurt on Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Post comment