Am rămas puțin in urmă

E un articol în care-mi scriu frustrările la adresa clienților rămași în perioada răposatului.

Lucrând cu oamenii, de multe ori intru în vorbă cu ei pentru a le spune ce doresc să știe despre diversele modele de sneakersi pe carel e avem în magazin. Unii dintre ei sunt părinții copiilor care-și doresc un anumit model.

Se întâmplă uneori ca respectivul model pe care și-l cumpără omu’ să facă poc, să se descoasă, rupă sau naiba mai știe ce. Atunci iese la iveală frica noastră ca nație (cred) de a nu fi înșelați, mințiți și alte minuni. Sau pur și simplu frică. Ce înseamnă asta? Păi țipete, intervine sfântul OPC în vocabular, se predă buletinul, se cer banii imediat pentru că “așa e afară, se respectă omul”. Să clarific; nimeni nu le-a spus niciodată că nu își primesc banii înapoi, sau că nu se schimbă produsul. Nu, astea sunt spusele lor când pun produsul pe masă. Devin duri, ușor miștocari și foarte aroganți.

Cum sunt ei când cumpără? Lapte și miere, politicoși (nu toți), zâmbesc și crezi că vei avea o zi minunată.

De unde abordarea asta cretină și plină de urme a creșterii în regim comunist, că dacă se țipă și se invocă OPC-ul, se rezolvă treaba? De ce nu arată respectul pe care îl văd “afară”? De ce mereu vor să vorbească cu “șeful mare”, crezând că prin asta intimidezi ?

Dacă am avea puțină cultură și conștientizare a faptului că, pentru a trăi într-un mediu civilizat, tu trebuie la rândul tău să fi civilizat, n-ar fi mai bine?

Photo by Sonja Langford on Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Post comment